ADEVARUL NE VA FACE LIBERI

Suplimente:

.

  Acasa |  Redactia |  Abonamente |  Mica si mare publicitate |  Arhiva |

 Promo

TACEREA MARAMURESULUI

Cu nasu-n găinaţul european

  Indiferenţa autorităţilor aduce la disperare cetăţenii

Cu toate normele europene, pe care mulţi concetăţeni de-ai noştri nu le respectă, în satul Rus, comuna Dumbrăviţa, câţiva localnici sunt obligaţi să suporte mirosul de găinaţ venit de la un grajd din vecini. Pe vremea comunistă, se creşteau porci sau vaci pentru binele comunităţii, iar acum se cresc găini pentru o democraţie armonioasă. Dus de nas, Vasile Codrean, vecinul care locuieşte la câţiva metri de gardul grajdurilor, a semnat că este de acord. Iniţial, a crezut că va fi vorba despre confecţii metalice sau tâmplărie. Cert este că, astăzi, câţiva săteni suportă putoarea găinaţului.

Săteni prostiţi

Vasile Codrean ne poves­teşte cum, în vara anului 2005, a avut o discuţie cu Ale­xan­dru Trif, primarul comunei Dum­bră­viţa, din care a aflat că, la fostele grajduri C.A.P., cunoş­tinţe din oraş de-ale domnului primar vor ţine ceva. De data aceasta, nu vor fi porci sau vaci, ci, mai rău, crescătorie de pui. Pe la jumătatea lunii septembrie a aceluiaşi an, au început atât lucrările de amenajare în spaţiul de creştere pentru pui, cât şi amenajarea fostului se­diu C.A.P. în spaţiu de locuit. În curtea săteanului Vasile Codrean, şi-au făcut apariţia doi tineri, pe numele lor Ma­riana şi Ionel, care se tot rugau ba plângând, ba implorând să semneze un acord prin care este de acord cu activitatea pe care aceştia doreau să o des­făşoare. În primă fază, săteanul a refuzat, spunând că s-au săturat de miros toţi vecinii, spunându-le acestora că nici Sanepidul nu este de acord. “Mi-au spus să semnez că se vor descurca ei cu Sane­pi­dul. Din acel moment, timp de vreo 20 de zile, de câte două-trei ori pe zi, atât Ionel şi Mariana, cât şi părinţii acestora au venit la mine în curte să-mi dau acordul, spunându-mi că nu o să miroasă şi că vecină­tatea lor nu o să mă afecteze cu nimic. După multe insistenţe, unele chiar asociate cu la­crimi, într-o zi, îmi iese înainte Ma­riana. Ştiind deja poezia, i-am spus direct că o să semnez şi că, dacă va mirosi, o să o reclam.”

Pe drumul autorităţilor

A urmat prima populare cu pui a grajdului. Începând cu a treia săptămână de la populare, vecinii au început să fie deranjaţi de mirosul neplăcut. Vasile Codrean a început să vorbească cu Autoritatea de Să­nătate Publică Maramureş şi cu autorităţile de la Sane­pid. De aici, a aflat că distanţa dintre locuinţa sa şi fostele grajduri C.A.P. este prea mică şi a fost sfătuit să depună plângere. În aceeaşi zi, cu ajutorul şefului de post Dan Pop, a aflat numele de familie a vecinilor împotriva cărora avea de gând să depună plângere. Având toate datele necesare, a depus prima sesizare la Au­to­ritatea de Sănătate Publică Maramu­reş, cu numărul 6.806/ 05.06. 2006. La această sesizare, Autoritatea de Sănă­tate Publi­că a precizat că firma reclamaţilor, SC Ionel & Mariana, funcţionează le­gal, iar la data controlului nu s-au constatat abateri de la normele igienico-sanitare în vigoare. Chiar dacă legile respective erau respectate, sătenii din apropierea grajdurilor erau în continuare de­ranjaţi de mirosul insuportabil al găinaţului. Astfel, în data de 28 decembrie 2006, Vasile Codrean, împreună cu vecina sa Zamfira Berinde, s-au deplasat la Sa­nepid, apoi au trecut pe la Autoritatea de Sănătate Publi­că Maramureş, unde au fost sfătuiţi să depună o altă plân­gere. Sătenii naivi au făcut sesizarea pe loc şi au depus-o cu numărul 14940/28.12.2006. A doua zi, firma a fost controlată, însă şi de această dată s-a constatat că lucrurile sunt în regulă. Au urmat alte sesi­ză­ri, la care răspunsul a fost acelaşi: că activitatea se desfă­şoară conform legilor. Firma a fost verificată  şi de către Direcţia Sanitar Ve­terinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş. Aceş­­­tia l-au înştiinţat pe Vasile Codrea, prin sesizarea nr. 1346/21.02.2007, că firma are autorizaţie de mediu şi pentru anul 2007 şi nu există motive pentru interzicerea funcţionării acesteia. Astfel, conform autorită­ţilor care au verificat firma, toate sunt în regulă. Atunci, de ce vecinii sunt înăbuşiţi de putoarea găinaţului?

Putoare de nesuportat

Ioan Gabor, vecinul cres­că­torilor de pui, ne-a declarat: “Acum nu miroase, că nu au dat drumul la ventilatoare, însă când acestea se pornesc miroase chiar şi în casă. Vă daţi seama ce putoare e afară! Suportăm mirosul de un an. Ne-au păcălit când au avut nevoie de semnături, spunân­du-ne că vor ţine aici puii doar două-trei săptămâni”.  Maria Măgurean a mai adăugat: “Vreau să precizez că eu nu am semnat nimic. Miroa­se aici aşa de urât, încât nu pot să deschid geamurile. Nici măcar hainele nu pot să le pun la uscat, că se îmbibă de miros. Miroase până jos, în grădină, şi deseori mi se face aşa de rău din cauza putorii că am senzaţii de vomă. Ce să mai spun? Muş­tele roiesc pe aici ca în codru şi asta tot din cauza găinaţului”. Aşa se prezintă România integrată. Cu oameni care sunt nevoiţi să-şi petreacă zilele cu nasu’ în putoarea găinaţului. Aceleaşi au rămas şi neregulile în care se desfăşoară comerţul din pieţe, că doar mai este vre­me până românu’ se obişnu­ieşte cu normele europene. De ce să ne grăbim să fim o ţară civilizată şi integrată în ade­văratul sens al cuvântului, când putem să ne desfăşurăm acti­vităţile după aceleaşi nereguli ca altădată? Probabil firma respectă legile în vigoare, însă ce ne facem cu mirosul? Să nu se poată face nimic în acest sens? Sau nimeni nu vrea să rezolve această problemă?

  Contact:

3 ziare in unul singur

 Publicitate..