|
 Rastigniti intre DA si NU, pentru Boala Copilului!
Zilele de campanie electorala-mi lasa acut in simtiri senzatia ca oamenii patriei nu traiesc la fel de intens febra politicienilor. Cei de pe urma se agita enorm, dar gustul searbad al inutilului nu poate fi ascuns nici macar de zambetele lor comerciale.
E vreme de sfarsit de campanie! Evrika! De-a lungul acestei perioade am vazut cum s-a (re)descoperit mersul pe jos, strangerea de mana, inchinaciunea-n biserica, lumanarea topita in mana plina de ghiuluri a numitului catindat.
A fost vreme de urgie! Nebunie curata. Muzica tare, foarte tare chiar, galagie cat casa. Trupe si cantareti din toate cotloanele tarii au poposit pe meleagurile noastre, banii multi ademenindu-i in spatiul nostru inca neeuropenizat ca la carte. Au trecut c-o naturalete dezarmanta de la unul la altul, valuta forte din manutele catindatilor valorand mai mult decat insusi bunul simt.
La limita limitei s-a situat si inchinarea la idoli, Dumnezeu fiind adeseori prigonit si din nou rastignit chiar in sfintele si de-acum pangaritele noastre biserici. Deloc putine-au fost vocile preotilor care, din strana, au indicat un anume candidat. Multe-au fost urechile care-au auzit indemnul, dar nimeni nu stie pe cine va pravali enoriasul stampila cand se va afla la vot. Aceasta-i intrebarea! Va asculta indemnul preotului paroh, sau va face dupa cum l-o taia pre el constiinta? Ca, vorba ceea, unde dai si unde crapa!
Asadar, vremuri de agitatie maxima, de inventariere a bunelor si relelor facute. Vremuri de regret pentru pretendentii de fotolii si functii. Amu li se invart sub ochi atitudini din trecut, figurile si sfidarea de mai ieri. Si, ii si vad tremurand la gandul ca “nimuricul” de mai ieri l-ar putea, la randul lui, SFIDA. Adica sa-i naruie LUI – Mariei Sale! – sansa parvenirii, putinta imbogatirii subite.
Prin urmare, chiar de Ziua Copilului, foarte multi vor da in... Boala Copilului! Pentru ca nimic nu ramane neplatit sub Soare!
|
