 |
Cerul gurii ti se usca mai abitir decat buretele stors, uitat pe piatra incinsa, iar din adancuri urca oftatul, inflorindu-ti in craca mustatii.
Ulmenenii lasau totul balta si luau drumul stadionului de pe Dealul Florilor, cu speranta ca vom promova in Divizia C. Dimineata o dadeam pe rugaciune si post sever. Luam masa o data-n zi, cand iti poti calca umbra pe cap. Fara apa, dar cu slujbe platite la popi cu barba rara si data in varul batranetelor evlavioase. Femeile iertate invarteau ruzaluri pe sub vizistile negre taciune, murmurand cheredeuri lungi printre cruci largi. Ne statea-n fata Sighetu Marmatiei, cu care, gandeam noi, daca la ora meciului vom avea turloi vrednic si minte hodinita, vom izbandi. Atunci n-a fost sa fie. Asa-i cand ai noroc rau, iar, daca Dumnezeu nu te baga in seama, te rogi, in rupt, cu ziua.
Dupa infrangere, am inceput dant de nou, peste care a cazut cortina ponosita si data-n petice mici ca la coldusi.
Fotbal. Divizia D. Seria Baia Mare. Si de data aceasta Somesul Ulmeni s-a impotmolit ca tiganul la mal ori, daca tot ne propuneam s-o dam in metafora rurala, putem zice ca a ramas ca schioapa de dant. Dupa ce, la inceput, ne batea gandul ca nu vom avea adversari si ca jucatorii se vor umfla cu pouci la corlete ca manjii care stau mult pe grajd, a venit la noi Mocira, turnandu-ne-n cap o galeata de plastic cu apa rece amestecata cu suc de rosii. Sa ne trezim. Cand jucam cu echipe moi, in femururi ne dadeam cocosei cu cantecu-n gusi. Dar, cand veneau peste noi baieti mai bine indesati in chiloti, ne inmuiam si-o dadeam in cantec trist ce aducea spre jelanie.
Eu, cronicar modest cu botul indesat in plasa gardurilor si cu aparat de fotografiat la panda, incercam sa lipesc pe soldurile si omoplatii jucatorilor, mai ales a juniorilor, abtibildul gloriei, intarindu-i, astfel, in cuget si-n simtire. Sa-i salt in dorinta de a invinge, gandind ca ghetele din picioare si bracinarile peste huda buricului ii vor face mai vrednici. De cateva ori, peste tristetea mea a trecut damf de transpiratie amestecat cu aroma de sacarica ori de beri cosmopolit-apoase. Dar lumea se modernizeaza, iar eu raman pe loc, conservator si cu ancora pusa pe dupa radacina celor din vreme.
Intotdeauna ma va tulbura mai tare un san leganat in camasa alba de bumbac, a carui forma ti-o promite colina numai un pic urcata din croi, decat unul dat in silicon si zgamboiet peste snurul sutienului croit din material prea putin. Uitati-va la fetele de peste deal! La cele scapate din povara fetiei cum isi scutura sanii la fiecare calcatura a opincii in asfaltul soselei.
Si-am schimbat intotdeauna petrecerea din salonul pavoazat la mese largi si scaune cu spatarul inalt, de dupa care ceafa nu ti se vede, pe cel cu ramura de paltin in ceafa si horinca troznindu-te din oiaga cu ciocanul smuls din huda lunga a gatului. Cu focul la mijloc, izvorul aproape si miros de carne prajita de lesina femeia cu pantecul dat in rod sfant. Iar cu mandra de-i sa dantezi, atingerea ei scurta, fulgeratoare ca buricul degetului pe talpa calcatorului, sa te infioreze pana-n fasolichea rinichilor. Nu bataiala de disco si iubite ingramadite printre lazile cu ceapa stricata de la aprozar.
Cand pierdeam, plangea inima-n mine ca via cand o tai primavara. Baietii de-acum sunt senini dupa infrangere si-o dau in glume pestrite de te freci la ochi si te-ntrebi daca nu ai vazut alt ochi ori ti-ai izbit tampla de-o doaga cu umarul putred. Sunt trist, iar din tristetea mea s-ar putea adapa trupa unui teatru de comedie ca, apoi, sa nu-l mai poata juca decat pe Shakespeare – partea dramatica. Va trece vara. Peste raurile sufletului vom aseza frunza cu obrazul luciu de fotbal si brusturul ni-l vom intinde peste piept sa ne racorim inima de doruri arsa. Peste dusmani vom apleca abur din fiertura de matraguna pe din doua cu iarba rosie si ii vom ierta. Altfel, viata nu are nici un chichirez. Ura iti seaca lubrifiantul de la incheieturi si ramai intepenit in cracaneala si vested.
Pana la toamna se vor intampla multe. Cortina-i cazuta. Din cand in cand vom ridica cate un colt sa-i pandim pe arbitri cum fac exercitii si flutura steaguri, iar in pauze lustruiesc cu bicarbonat tabla tignalelor care au dat in corleala ruginii si nu mai au glas.
Inchei soptindu-va vorba poetului Dan David: Eu va iubesc pe toti!
|
