|
 La începutul anului 2007, un angajat al S.C. Ecoproduct Tour S.R.L. a suferit un accident de muncă în timp ce încerca să-şi umfle o roată a camionului pe care lucra. Cu toate că în urma acestei operaţiuni a rămas cu gradul trei de invaliditate, întreaga afacere a fost muşamalizată de administratorul societăţii omul de afaceri Ioan Culner. Asta, bineînţeles, în cârdăşie cu anumite persoane din justiţie.
Ioan Opriş este din localitatea Lechinţa, judeţul Bistriţa, dar are domiciliul în Suciu de Sus la nr. 440, judeţul Maramureş. Cu toate că era pensionar, lui Ioan Opriş nu-i ajungeau banii din pensie, aşa că s-a angajat şi la S.C. Ecoproduct S.R.L. ca şofer pe o autobasculantă marca "Ural". Obiectul principal de activitate al firmei era exploatarea masei lemnoase, aceasta având parchete în exploatare în aproape toate zonele Maramureşului.
Roata ucigaşă
În ziua de 27.02.2007, firma administrată de Ioan Cuşner avea un şantier în lucru în localitatea Iadără, pe Valea Dracului. Ioan Opriş trebuia să transporte cu autobasculanta balastru de la punctul de lucru pe o distanţă de aproximativ patru kilometri. Înainte de începerea operaţiunii de transport, acesta a observat că una din roţile camionului este prea moale, aşa că l-a rugat pe un coleg, Alexandru Bud, să-l ajute să o umfle. Acesta i-a permis să folosească aerul din instalaţia utilajului pe care lucra, pentru a umfla pneul basculantei în aşa fel încât Ioan Opriş să nu fie nevoit să demonteze roata.
"Am dus camionul pe marginea drumului în aşa fel încât să nu fiu nevoit să lucrez în noroi. După ce am umflat roata la presiunea care am crezut eu că este necesară, am scos furtunul şi am vrut să pun căpăcelul la valvă. Atunci a sărit cercul de siguranţă al cauciucului şi m-a lovit peste o mână şi un picior. Nu mai ştiu ce s-a întâmplat pe urmă, întrucât am leşinat şi, când m-am trezit, eram la spital", ne-a declarat Ioan Opriş.
Transportat de către colegi la Spitalul de Urgenţă din Baia Mare, Ioan Opriş a fost internat cu fractură deschisă tip III C la ambele oase ale antebraţului drept şi fractură deschisă tip III B la ambele oase ale gambei drepte. În urma leziunilor suferite a fost încadrat în gradul III de invaliditate prin decizia nr. 4658/3.10.2007.
Vinovaţi de producerea accidentului - roata şi victima
Sesizat de producerea accidentului de muncă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Şomcuta Mare emite prin procurorul Codruţa Blăjan, în data de 9 iunie 2008, o rezoluţie prin care constată: "Victima, care este conducător auto profesionist de foarte mulţi ani şi a condus numai utilaje de o asemenea capacitate în primul rând, nu se mişcă din loc dacă este defect. Rulând cu autovehiculul pe pană, siguranţele la roţi s-au deplasat. Mai mult, roata trebuie să fie luată jos pentru a fi umflată - aceasta fiind cauza principală a producerii accidentului. Din cercetări a reieşit că acelaşi cauciuc se află în continuare pe acelaşi vehicul.
Cauza reală a producerii accidentului suferit de către numitul Ioan Opriş este neasigurarea de mijloace de protecţie corespunzătoare în scopul eliminării sau reducerii riscurilor pentru operaţiunea de umflare a pneurilor, încălcându-se astfel prevederile art. 3 alin. 3 din H.G. 1146/2006, privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrător a echipamentelor de muncă."
"Nu mi se pare corectă hotărârea Parchetului din Şomcuta Mare, deoarece nu eu sunt vinovat pentru că patronul nu ne-a asigurat condiţii de muncă şi, bineînţeles, de protecţie a muncii. Eu trebuie să umflu roata pentru a putea lucra. Nici nu se punea problema să rămână basculanta pe loc până va aduce cineva cele necesare depanării", ne-a mai declarat Ioan Opriş.
Bineînţeles că, în final, prin această Rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind accidentul de muncă suferit de Ioan Opriş.
Cum e “turcu,” şi “pistolu,”
Nemulţumit de constatările Parchetului de pe lângă Judecătoria Şomcuta Mare, Ioan Opriş depune o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş atacând prin aceasta Rezoluţia dată la Şomcuta. În urma plângerii depuse de Ioan Opriş, prim procurorul adjunct Ioan Crinel Couţi, prin Rezoluţia din 8 septembrie 2008, constată că: "Prin conduita sa, lucrătorul Opriş Ioan a încălcat prevederile art. 22 din Legea nr. 319/2006, potrivit cărora fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă."
În consecinţă, respinge plângerea formulată de victima Ioan Opriş împotriva Rezoluţiei de la Şomcuta. Şi, uite aşa, a rămas omul şi invalid, şi fără bani. Dar oare angajatorul nu trebuia să-i asigure angajatului condiţii de muncă? Sau acesta trebuia să-şi ia roata de la camion şi să meargă cu ea din pădure taman până la o vulcanizare? Dar, mă rog, legea e lege. Nu-i aşa? Totuşi, nu pot să nu mă întreb: Dacă Ioan Opriş l-ar fi angajat ca avocat pe soţul procurorului Codruţa Blăjan, oare nu ar fi avut parte de o altă Rezoluţie din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Şomcuta Mare? Nu de alta, dar gurile rele ciripesc că toţi cei care îl angajează pe soţul procuroarei, care este avocat, câştigă toate procesele la Judecătoria Şomcuta Mare. Aşa să fie? Femeia chiar să nu aibă şi ea un cuvânt de spus la Judecătorie în faţa soţului? Că acasă…
|
|
