Anul II, Nr. 44-45 (84-85), 20 dec 2008  - 02 ian 2009

Dezvăluiri

Şase milioane de dolari, şpaga lui Radu Berceanu pentru

 Spionaj industrial la Avioane Craiova

Simona Fica
ficamonica@gmail.com

A reuşit sã fenteze Direcţia de Contraspionaj a Securitãţii, dar nu va reuşi acum sã fenteze procurorii DGA, nici membrii Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii ( iar generalul Ionel Vasile nu mai e în CSAT, ca sã-i asigure spatele!), care îl vor trimite în curând pe Radu Berceanu în faţa instanţei supreme. Dezvãluirile pe care NECENZURAT le face acum pot contura infracţiunea pentru care Berceanu va fi acuzat: SPIONAJ INDUSTRIAL în favoarea Israelului, pentru care Berceanu a fost retribuit cu suma de şase milioane de dolari! Iatã povestea celui mai incredibil act de încãlcare a Siguranţei Naţionale din toatã perioada de dupã Revoluţie.

Anul 1992. Uzina de Avioane Craiova începe lucrul la proiectul IAR 109, avionul de luptã care ar fi adus României relansarea spectaculoasã a industriei de apãrare, contracte consistente şi ferme pentru uzinã şi, nu în ultimul rând, supremaţia cercetãrii militare româneşti pe întreg mapamondul, deoarece avionul respectiv avea drept caracteristicã o geometrie perfectã şi fusese cotat pe locul II în lume la clasa sa. Având în vedere şi caracteristicile celor patru prototipuri care se fãceau pe structura acestui avion, dar şi faptul cã fãcea parte din categoria tehnicã de luptã, iar proiectul fusese lucrat de cercetãtori militari, construirea şi detaliile lui erau considerate, în mod firesc, secret de stat! Ca urmare, de ceea ce se întâmpla la U.A. Craiova ştiau doar câteva persoane: ministrul Apãrãrii de atunci, un consilier al FPS, un secretar de stat din Ministerul Industriilor, un general din Ministerul de Interne, şeful SRI din acea perioadã, precum şi generalul Vasile Ionel, un apropiat al lui Radu Berceanu şi – foarte important! - secretar al Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii. Anul 1993. Între Avioane Craiova şi firma israelianã IAI Lahav se poartã tratative pentru construirea – în comun! – a avionului de luptã IAR 109 SWIFT (al doilea prototip alIAR 109, primul fiind IAR 99). Berceanu aflã, în acelaşi an, de la generalul Vasile Ionel, amicul sãu (care, astfel, îşi încalcã cu bunã ştiinţã atribuţiile şi îi dezvãluie lui Berceanu un secret de stat!) despre proiect şi, prin presiuni fãcute asupra celorlalţi deţinãtori ai secretului, obţine scoaterea din ţarã a avionului IAR 109 SWIFT de cãtre firma din Israel. În acest fel, modelul de avion de luptã românesc este dus şi lãsat în zona militarã a Aeroportului israelian Ben Gurion timp de câteva sãptãmâni. Dupã care el este adus înapoi în uzina craioveanã. De menţionat faptul cã, la întoarcerea în România, speciali ştii militari au atras atenţia Ministerului Apãrãrii, dar şi SRI-ului, cã au descoperit urme de desigilare a avionului! Noiembrie 1994. În urma unui aşa-zis precontract, încheiat între partea românã şi firma din Israel, membrii proiectului de avion militar (despre care am pomenit anterior) şi Tonya Halperin, reprezentantul IAI Lahav se întâlnesc la Bucureşti, în cel mai mare secret. În afarã de ei mai apare – afirmã un ofiţer SIE sub acoperire, care este dispus, dacã procurorii DNA i-o vor cere, sã depunã mãrturie în acest caz! - un personaj care nu avea ce sã caute la întâlnirea respectivã: Radu Berceanu. Adus, spre stupefacţia pãrţii române (dar nu şi a lui Halperin, cu care Berceanu avea relaţii de afaceri de mai multã vreme), de însuşi fostul secretar al CSAT, generalul Vasile Ionel Berceanu preia frâiele şi negociazã el însuşi cu reprezentantul evreilor contractual dintre partea românã şi cea israelianã. Evident cã negocierea s-a fãcut în dezavantajul României, iar din suma - şi aşa infimã şi subevaluatã a contractului - Berceanu cere, fãrã nici o jenã, un “comision” de ŞASE MILIOANE DE DOLARI! De fapt, banii reprezentau preţul pe care evreii i-l plãteau lui Berceanu nu pentru cã obţinuse un preţ avantajos pentru ei la negocieri, ci pentru “un serviciu” pe care noi îl numim, conform legii, SPIONAJ INDUSTRIAL. În cele ce urmeazã veţi vedea cã nu acuzãm nefondat!
IMPORTANT:
La momentul respectiv, colonel ing. Nicolae Dãneanu a fost singurul care, mirosind infracţiunea, a refuzat sã semneze contractul fraudulos impus de tandemul Berceanu – Halperin. Nu pentru mult timp, însã...
Sãtul de presiunile lui Berceanu, dar şi ale altora (Dãneanu era şantajat systematic cu o anume înregistrare care l-ar fi dus dupã gratii), Dãneanu cedeazã şi semneazã contractul. Mai mult decât atât, partea israelianã pune o nouã condiţie – dar care nu era stipulatã în contract: aceea ca avionul sã fie construit în... Israel, cu forţã de muncã româneascã. Aşa se face cã, ceea ce trebuia sã fie un secret de stat al României, se mutã în hangarele statului evreu şi, la sfârşitul lui 1995, muncitori şi ingineri de la Avioane Craiova sunt trimişi, la muncã, direct în uzinele IAI Lahav. Aici... STUPOARE. Românii observã cã structura (care era o invenţie militarã româneascã de mare rãsunet în lumea tehnicii de luptã) avionului IAR 109 SWIFT se regãsea, incredibil, şi pe avionul israelian GALAXI. Concluzia: în timpul şederii sale pe aeroportul militar din Israel, avionul românesc fusese desigilat, aşa cum iniţial susţinuserã militarii români atunci când aparatul se reîntorsese în România, iar structura sa copiatã, aplicatã şi, mai grav, omologatã pe Galaxi. În termenii serviciilor secrete din întreaga lume, asta se numeşte SPIONAJ INDUSTRIAL şi MILITAR! Şi cine, cu un an în urmã, trimisese, ilegal, prototipul românesc, la baza militarã de la Ben Gurion? Radu Berceanu! Iatã, aşadar, pentru ce a primit el acel comision de şase milioane de dolari! În timp ce muncitorii români descoperiserã furtul de proporţii al proiectului avionului de luptã, contractual dintre U.A. Craiova şi IAI Lahav este... stopat! Israelienii se “sucesc” şi nu mai vor prototipul IAR 109 SWIFT, ci pe cel IAR 99, deşi contractul se încheiase doar pentru cel dintâi!
Trebuie însã sã menţionãm cã cele douã prototipuri se diferenţiazã doar prin cabina de pilotaj, în rest sunt absolute identice. Ceea ce explicã de ce israelienii, consiliaţi de Berceanu (care, sã nu uitãm, este specialist în avioane!), au sãrit de la primul prototip la cel de-al doilea. Puteau în acest fel sã acopere actul de spionaj industrial... Un alt lucru mai trebuie semnalat: IAI Lahav este uzinã cu capital de stat din Israel şi are – ca şi concurenţã, în aceeaşi ţarã – firma EL-BIT, cu capital privat. Ele sunt însã doar apparent concurente, pentru cã ambele au furat, tot prin intermediul lui Berceanu, şi proiectul prototipului IAR 99 ŞOIM, pe care l-au “îmbunãtãţit” cu aceleaşi aparataje de zbor! Şi tot cele douã uzine israeliene sunt implicate pânã peste cap în mai multe scandaluri legate de tehnica militarã a ţãrii noastre.
Şi acum sã îl lãsãm pe Virgil Mãgureanu, fostul director al SRI, sã facã şi el o dezvãluire-şoc: “În raportul SRI, pe care l-am prezentat în 1995, am adus dovezi despre acţiuni de spionaj industrial la Avioane Craiova. Concret, este vorba despre vânzarea proiectului secret al unui avion military firmei din Israel, IAI Lahav. Suspiciunile noastre au condus la Radu Berceanu.”
NOTÃ: Douã elementesurprizã, de ultim moment, constituie descoperirea pe care noi am fãcut-o în acest caz:
1. Tonya Halperin, director al MTIL-ROM din Bucure şti, dar şi reprezentantul IAI Lahav din Israel, este aceeaşi Tonya Halperin care, în anul 1982 a fost prinsã, de ofiţerii de contraspionaj, în timp ce fotografia detalii ale U.A. Fusese introdusã, în incinta uzinei, chiar de Radu Berceanu, pe atunci inginer la Avioane Craiova!
2. Crina Epurning, prezentã şi ea la negocierea contractului, din partea firmei israeliene, a fost arestatã pentru sustragere şi deţinere de documente clasificate. Ea se regãse şte ca partenerã a lui Berceanu în mai multe offshoreuri din paradisele fiscale!

 CSAT confirmã anchetarea  spionului Radu Berceanu

Simona Fica
ficamonica@gmail.com

Deşi se gudurã când pe lângã PD-L, când pe lângã PSD, ca sã obţinã din nou şefia Ministerului Transporturilor, Radu Berceanu nu mai poate scãpa de completul de judecatã, iar imunitatea parlamentarã nici ea, se pare, nu-l mai salveazã. În timp ce procurorul Robert Cazanciuc, purtãtorul de cuvânt al Parchetului General, confirmã existenţa mai multor dosare de cercetare penalã pe numele lui Berceanu, aflate în curs de finalizare la Parchetul General şi DIICOT, infractorul primeşte azi lovitura de graţie: CSAT a luat act de dezvãluirile noastre, referitoare la spionajul militar şi industrial sãvârşit de Berceanu la Uzina de Avioane Craiova şi cere capul persoanei în culpã direct Administraţiei Prezidenţiale!
Cu câteva zile înaintea alegerilor uninominale, preşedintele PD-L Dolj, Radu Berceanu, anunţa, într-o conferinţã de presã, cã va acţiona cotidianul “Expresul de Sud”, în instanţã, pentru “prejudiciul personal cauzat de cãtre articolele neadevãrate, cu caracter tendenţios, publicate de cãtre cotidian, el (E. de S.) publicând o serie de materiale care mã acuzã de mai multe nereguli, cu titluri ca «Poliţia românã, jefuitã de cuplul Giugea - Berceanu», şi «Berceanu şi-a tras agentul 007 în Dolj»”. Intenţionat, Berceanu a dezinformat opinia publicã, el omiţând cu bunã-ştiinţã sã enumere dezvãluirile cu adevãrat importante ale “Expresului”, referitoare la întreaga activitate infracţionalã a baronului de la Transporturi. Îi reîmprospãtãm memoria şi, în acelaşi timp, îi solicitãm, public, sã comenteze ancheta intitulatã “şase milioane de dolari, şpaga lui Berceanu pentru spionaj industrial şi militar la Avioane Craiova”. Îl invitãm, de asemenea, sã citeascã cu atenţie şi materialul de faţã. Nu de alta, dar tot el susţinea, la aceeaşi conferinţã de presã, cã “rolul presei este acela de formator de opinie şi are obligaţia, cel puţin moralã, sã fie echidistantã”. Tocmai pentru cã avem datoria moralã de a informa corect cititorii cu privire la infracţiuni sãvârşite de persoanele publice ale acestei ţãri, continuãm dezvãluirile care îl au în prim-plan pe Radu Berceanu.
Fostul ministru al Industriilor, apoi al Transporturilor, de asemenea fost vicepreşedinte al Senatului României, RADU BERCEANU este oficial cercetat de cãtre procurorii Secţiei Penale a Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar şi de cãtre DIICOT şi DNA, pentru mai multe infracţiuni, în special din categoria celor economico-financiare, dar şi pentru trafic de influenţã ori luare de mitã. Unul dintre cele mai importante dintre aceste dosare, bine ascuns, din 2006 pânã în urmã cu o sãptãmânã, în sertarul biroului procurorului Sorin Stãnescu (fost ministru al Tineretului şi bun amic cu Berceanu) are numãrul 542/P/ 2006 şi a fost recent scos de la naftalinã prin ordinul Procurorului General al României.
De asemenea, şi procurorii DNA spun cã un alt dosar, întocmit recent pe numele lui Berceanu, este gata acum de a fi trimis în instanţã, fiind vorba despre fapte de mare corupţie. Iatã ce spune Parchetul General Anticorupţie, prin însãşi vocea procurorilor de caz: “Dosarul se referã la modul în care s-a încheiat contractul dintre firma americanã BECHTEL şi Compania Naţionalã de Autostrãzi şi Drumuri Naţionale din România (C.N.A.D.N.R), încheiat în vederea construirii Autostrãzii Transilvania. Este ştiut cã aceastã afacere pãguboasã pentru România s-a negociat şi tranşat în regimul PSD, dar a fost continuatã de Radu Berceanu şi Gheorghe Dobre. Mai exact, noi am urmãrit douã aspecte: 1. Indicii cã Radu Mircea Berceanu a primit un comision ilegal 2. Fostul ministru al Transporturilor, inculpatul R.M.B., cu toate cã identificase nereguli grave în contractul încheiat anterior cu firma BECHTEL, a semnat un acord de modificare dezavantajos pentru C.N.A.D.N.R. În concluzie, dintr-un contract pãgubos pentru România, încheiat pe timpul guvernãrii lui Adrian Nãstase, Berceanu, prin semnarea acordului de modificare a contractului încheiat iniţial, a generat un contract mult mai costisitor pentru România.”
Mai mult de-atât, anchetatorii afirmã cã, în Dosarul Bechtel, Berceanu este învinuit şi de tãinuire şi complicitate, deoarece, deşi ştia cã mai multe clauze ale contractului erau ilegale, el nu a informat DNA despre aceste aspecte: “Berceanu a cunoscut viciile contractuale, ceea ce înseamnã cã a încãlcat, deliberat, prevederile Legii nr. 78/08.05.2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, care, la art. 1, alin. a, stipuleazã cã legea se aplicã persoanelor care exercitã o funcţie publicã, indiferent de modul în care au fost investite, în cadrul autoritãţilor sau instituţiilor publice. Or Radu Berceanu, în calitate de ministru al Transporturilor, avea obligaţia sã deconspire şi sã solicite cercetarea şi sancţionarea celor vinovaţi, ceea ce nu a fãcut.”
Iatã, în premierã naţionalã, clauzele contractuale la care fac referire procurorii DNA şi care, şi prin aportul lui Berceanu, au prejudiciat România cu mii de miliarde de lei, duşi pe apa sâmbetei la Bechtel:
1. Contractul nu prevede un preţ ferm, ci doar un preţ “ţintã”, nedefinit de legislaţia comercialã românã;
2. Au fost achitate, anticipat, importante sume de bani pentru lucrãri de slabã calitate, ce nu se încadreazã în standardele aflate în vigoare;
3. Compania Naţionalã de Autostrãzi şi Drumuri Naţionale ale României a efectuat plãţi de aproximativ 500 milioane de euro, pentru lucrãri executate în perioada 2004 - 2007 (inclusiv în mandatul lui Radu Berceanu), cu toate cã nu s-a finalizat nici un km de autostradã. Au fost executate numai sãpãturi şi turnãri de betoane;
4. Firma americanã Bechtel nu a respectat clauza contractualã prin care “pãrţile convin ca nu mai puţin de 50% din preţul contractului sã fie cheltuit pe resurse locale (subantreprenori, forţã de muncã, bunuri materiale şi servicii)” şi a virat o parte din banii încasaţi într-o bancã din Londra şi nu în SUA, unde îşi are sediul. Din banii investiţi de firma BECHTEL de la C.N.A.D.N.R., o parte au ajuns, sub formã de comision, în buzunarele lui Berceanu şi Nicholas Taubman (ambasadorul SUA la Bucureşti), şi la Mihai Grecu (directorul C.N.A.D.N.R.)! Virarea imensei sume de bani într-o bancã din Londra îngreuneazã activitatea organelor fiscale din SUA de a depista evaziunea fiscalã fãcutã de firma Bechtel. Din informaţiile obţinute, rezultã cã firma Bechtel este implicatã, prin intermediul unor filiale aflate în diverse paradisuri fiscale, în mai multe operaţiuni de spãlare de bani la nivel internaţional şi de platã a unor comisioane consistente cãtre familia Bush. Dupã alegerile prezidenţiale din SUA, dacã toate filialele Bechtel din întreaga lume vor fi verificate de organele fiscale federale, vor ieşi, în mod sigur, la ivealã acţiuni de spãlare de bani şi evaziune fiscalã, în special prin intermediul conturilor din Londra. Pentru acoperirea unor asemenea fraude, firma Bechtel plãteşte, anual, zeci de milioane de dolari mai multor firme renumite de avocaturã, care nu fac altceva decât sã acopere ilegalitãţile sãvârşite;
4. Contractul încheiat cu firma Bechtel, dar mai ales acordul de modificare a contractului iniţial semnat de Berceanu, au nemulţumit Banca Europeanã de Investiţii, care a blocat multe din investiţiile planificate a fi efectuate în România.
Mai mulţi ofiţeri activi din SRI îl indicã şi ei pe Radu Berceanu ca fiind implicat în Dosarul Gãeşti, o afacere despre care nimeni din presã nu a mai vorbit pânã acum. Mai exact, este vorba despre ceea ce s-a întâmplat la S.C. ARCTIC S.A. Gãeşti, în perioada supremaţiei lui Radu Berceanu la Ministerul Industriilor. Iatã ce susţin notele informative ale SRI: “Existã informaţii potrivit cãrora firma cu capital majoritar turcesc, ARCELIC, proprietara S.C. ARCTIC S.A. Gãeşti, este specializatã în trafic cu armamentul produs la Cugir şi Sadu, inclusiv la Gãeşti. Traficarea armamentului şi muniţiei aferente s-a fãcut pe ruta România - Ucraina (unde ARCELIC este proprietara unei firme similare), dupã care armele s-au distribuit «acolo unde este nevoie». Adicã mafia ucraineanã le vinde în lumea întreagã. Sursele noastre ne-au informat cã de aceastã  «afacere» se ocupã de mai multã vreme Traian Novolan, fost director la S.C. ARCTIC S.A. Gãeşti, Alin Burcea, Radu Berceanu (PD-L) şi Mihai Costanda. Dosarul noi l-am finalizat şi trimis la Parchetul General, pentru cã este vorba despre încãlcarea Siguranţei Naţionale!”
Şi, dacã tot am ajuns la o secţiune extrem de importantã a Codului Penal – anume cea numitã Infracţiuni contra siguranţei statului – trebuie menţionatã poziţia, salutarã, de altfel, a Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii (vezi facsimil). Care, prin vocea secretarului de stat Ion Oprişor, ne dã dreptate: Numitul Berceanu Mircea Radu se face vinovat de spionaj militar şi industrial la Uzina de Avioane Craiova, CSAT informând Administraţia Prezidenţialã în acest caz, dar trimiţând şi întreaga documentaţie care-l incrimineazã pe Berceanu la instituţiile abilitate pentru anchetarea şi pedepsirea trãdãtorului naţional cu nume de cod “Bercea”!

Cinci întrebãri pentru Radu Berceanu
1. Împreunã cu cine a deschis şi cu ce bani a alimentat contul CONFIDENT la Creditbank?
2. Cine erau cei care depuneau bani în acest cont şi care era destinaţia banilor în cauzã?
3. Ce legãturã existã între Radu Berceanu şi firmele VACANŢA TOUR, MAIAMI, MAMI şi Q.C.B., care au vãrsat sume consistente în acest cont?
4. Ce fel de credite şi în ce valoare a primit firma PARKY bani din acest cont?
5. Ce s-a întâmplat cu restul rãmas în CONFIDENT, în valoare de un miliard de lei?
Dacã senatorul PD-L nu va avea bunãvoinţã sã rãspundã la aceste întrebãri, rãspunsurile se vor regãsi în urmãtoarele anchete jurnalistice pe care “Necenzurat”-ul şi “Expresul de Sud” le vor publica în numerele viitoare.