|
 Multe se spun, s-au spus şi se vor spune şi de acum înainte despre politica noastră românească. Suntem foarte mândri că Cel de Sus ne-a binecuvântat cu o astfel de clasă politică, cu astfel de politicieni care, de dragul iubirii de semeni, au îngropat securea războiului, fluturând steagul păcii. Asta după ce timp de patru ani s-au lovit sub centură şi pe unde au mai apucat, s-au acuzat reciproc de corupţie, de incompetenţă, de jocuri politice, de furt naţional, de privatizări cu cântec, într-un cuvânt, de toate relele din lume. Iar de acum înainte vor să ne facă să credem că al lor gând va sta numai la binele poporului, că toate se vor face numai din cauza iubirii aproapelui.
Istoria ne-a arătat că la noi astfel de coaliţii, alianţe sau cum s-or mai numi ele, nu au viaţă lungă, indiferent de ce documente s-ar semna sau parafa. Am avut, în 2004, Alianţa DA – Dreptate şi Adevăr. S-a ales praful, banii şi puterea jucând un rol important în destrămarea dreptăţii şi a adevărului. De ce ar fi situaţia de acum diferită de cea de acum patru ani? Foamea de bani are trecere şi acum, cum a avut şi în urmă cu patru ani. Puterea le face cu ochiul şi acum, la fel ca şi în urmă cu patru ani. Şi acum patru ani tot în numele poporului s-a făcut această alianţă, tot interesul naţional a dat tonul, tot la binele celor mulţi s-au gândit ai noştri politicieni. Dar ceea ce părea a fi o alianţă bazată pe dreptate şi adevăr, pe cinste şi onoare, cu nişte politicieni dornici de a aduce schimbarea promisă şi în care lumea chiar a crezut că o vor aduce în sfârşit, tocmai de aceea este dezamăgirea aşa de mare, s-a dovedit a fi nimic mai mult decât praf în ochi, un mare fâs. Au început încet-încet a-şi scoate ochii unu’ altuia la fel cum vor face şi acum. Acelaşi principiu, doar alţi actori: PSD şi PD-L.
 Parteneriat pentru România
Revenind, social-democraţii şi democrat-liberalii au arătat poporului care i-a votat, acordându-le astfel încrederea, un document de circa cinci pagini cu generalităţi. Au parafat însă şi un “Regulament pentru funcţionarea coaliţiei la nivel central şi local”. Asta aşa, ca să nu se nască discuţii. Adică fiecare să îşi cunoască locul şi scaunul. Altfel spus, fiecare cu aia a mă-sii. Rămâne de văzut însă dacă îl vor şi respecta. Căci politicianului nostru îi cam place să încalce legea ori de câte ori are ocazia. Nu cred că este cineva atât de naiv încât să creadă că înfrăţirea aceasta între politicieni este făcută pentru binele poporului. Nici pe departe, vor fura în aşa fel încât să nu ştie stânga ce face dreapta.
Dacă este să dăm crezare respectivului document, atunci se pare că viitorul guvern va avea 19 ministere, un număr de patru posturi de ministru delegat şi trei ministere economice.
Semne de întrebare
O altă prevedere care se regăseşte în cadrul acestui document se referă la faptul că primul-ministru poate propune motivat revocarea unui ministru numai după consultarea prealabilă a conducerii celuilalt partid. Să auzi şi să nu crezi! Această prevedere a şi născut primele semne de întrebare, întrucât democrat-liberalii spun una, adică că PSD-ul nu are drept de veto în ceea ce priveşte revocarea miniştrilor, în timp ce social-democraţii spun alta, adică contrariul. Din nou spun că trebuie să fii naiv să crezi că acest parteneriat chiar este pentru România. De fapt, dacă stai şi te gândeşti niţel, depinde la care Românie facem referire. La cea a celor mulţi şi neajutoraţi, care îşi fac permanente griji pentru ziua de mâine, sau la cea a celor puţini şi îndestulaţi, care nu duc lipsă de bani, firme, afaceri, jocuri politice ş.a.m.d.
E drept că nimeni nu şi-ar fi imaginat acum câţiva ani faptul că stânga şi dreapta şi-ar putea da mâna pentru un Parteneriat pentru România. Dar acest lucru nu face decât să confirme acele lucruri pe care le ştiam deja. Şi anume că orice este posibil când vorbim despre (poli)tichia noastră de români balcanici până-n măduva oaselor. S-ar putea să ne înşelăm, dar nu cred că ţara aceasta are nevoie de experimente. Nu după 18 ani. Nu după ce ne-am săturat de toţi şi de toate, de prea multe promisiuni făcute şi neonorate.
Istoria se repetă
Dacă tot zilele acestea este la modă a spune că trăim nişte momente istorice, atunci am avut parte de prea multe pentru o săptămână. Fuga aceasta a lui “dragă Stolo” poate fi considerată istorică. Este a doua oară când Stolo se sperie ca un copil, când dezamăgeşte electoratul. Electorat care chiar credea în el. Dar, după faptă şi răsplată. Această fugă l-a ucis din punct de vedere politic.
Istorică poate fi considerată şi numirea lu’ Boc, care s-a aflat la locul potrivit la momentul potrivit. În lipsă de ceva mai bun, a fost bun şi Boc. Însă nu o să-i fie uşor, întrucât nimeni nu crede că poate gândi ceva de unul singur. Nu atâta vreme cât Băsescu este la cârmă, fiind cel care trage sforile. S-ar putea ca acest statut de prim-ministru să fie prea mare chiar şi pentru Boc Emil.
De ce Emil Boc? Fiindcă Băsescu, conform spuselor sale, nu are ceva mai bun: “Pentru că este preşedinte de partid şi, în cadrul consultărilor, am constatat că trei partide doreau să desemneze premierul: PD-L, PSD şi UDMR. Decizia mea a fost să încredinţez mandatul unui membru al PD-L, pentru că avea cel mai mare număr de mandate. Din acelaşi motiv, am desemnat un nou candidat pentru funcţia de prim-ministru din acelaşi partid. (...) Nu am un echivalent al lui Theodor Stolojan în PD-L. PD-L nu are un om apropiat ca influenţă şi credibilitate egal cu preşedintele partidului”.
Istorică este şi trimiterea UDMR-ului în Opoziţie, fiind una din condiţiile puse de social-democraţi pentru a se cupla cu democrat-liberalii. Ce ar mai fi de spus? Mare lucru nu. Aşteptăm să vedem ce se va întâmpla pe scena politică românească.
|
|
|
 Niciodată nu o să înţelegem întru totul politica asta a noastră. Iepurele sare întotdeauna de unde nu te aştepţi, iar evenimentele care dau totul peste cap au loc pe bandă rulantă. Atât la nivel naţional, cât şi local, municipal sau judeţean.
Muşchii lu’ Man
Unul dintre aceste evenimente, care a ţinut prima pagină a ziarelor locale, a fost “meciul” dintre Mircea Man şi Sanda Roman. Aceasta din urmă l-a acuzat pe acest preşedinte “al tuturor maramureşenilor” că a agresat-o fizic, ca să nu mai vorbim despre agresiunile de ordin verbal. În replică, Mircea Man a exclus-o imediat din partid, din motive numai de el ştiute. Aşa, ca să dea un exemplu pentru toţi cei care au păreri proprii şi personale, care nu coincid cu cele ale ‘mnealui.
Făcând un scurt remember, trebuie să spunem faptul că Sanda Roman a fost mandatată de către Partidul Liberal Democrat pentru a duce la îndeplinire protocolul de fuziune încheiat cu Partidul Democrat Liberal. Avea de definitivat componenţa structurilor de conducere şi de făcut toate demersurile necesare fuziunii.
Abuzurile lu’ Man
Citind protocolul de comasare încheiat între Partidul Democrat Liberal şi Partidul Liberal Democrat oricine poate vedea că nu rezultă nici un moment faptul că un preşedinte democrat poate da afară un vicepreşedinte PLD-ist, ambii deveniţi, între timp, PD-L-işti. Adică, altfel spus, nu rezultă de nicăieri faptul că Mircea Man o poate da afară pe Sanda Roman. Clar ca bună ziua!
Şi, totuşi, a dat-o afară din partid în mod abuziv şi nestatutar.
În programul politic al Partidului Democrat Liberal se spune cât se poate de clar că a fi om politic este un angajament de a lucra pentru binele public. Să înţelegem că aşa lucrează pentru binele public omul politic Mircea Man? Prin cafteli aplicate tuturor celor care nu sunt cu el, ci “împotriva” lui? Cu scandaluri unu’ şi unu’ în cadrul şedinţelor de Consiliu Judeţean?
Este un comportament normal din partea unuia care se crede preşedintele tuturor maramureşenilor? Mă îndoiesc că maramureşenii vor să fie reprezentaţi de un astfel de om politic care îşi face dreptate cu pumnul şi piciorul. Pentru că, din spusele Sandei Roman, aplicarea de corecţii fizice se cam poartă în acest partid al “travestiţilor” politici. Halal democraţie democrat-liberală! Dictatura se pare că este pe placul democrat-liberalilor, din moment ce şi la nivel naţional putem vorbi despre o dictatură a celui care este Traian Băsescu.
|
|
