|
 În numărul 83 al săptămânalului nostru am relatat o parte din ilegalităţile care se fac la Primăria Târgu Lăpuş. Aşa cum v-am promis atunci, revenim cu o altă parte a poveştii Anei Paica. Femeia în vârstă de 65 de ani din localitatea Stoiceni care, cu toate că are hotărârile judecătoreşti investite cu titlu executoriu, cu toate că a plătit sumele necesare executării acestora, doar proprietară a terenului ce i se cuvine de drept nu este. Şi asta nu din lipsă de acte sau pentru că nu ar fi suficientă suprafaţă de unde femeia să fie pusă în posesie, ci din simplul fapt că primarul oraşului Târgu Lăpuş şi-a încordat neuronul împotriva acesteia şi a justiţiei.
La finele anului 2008, în baza Sentinţei civile nr. 373/25.02.2003, Ocolul Silvic Târgu Lăpuş pune la dispoziţia Primăriei suprafaţa de 10 hectare teren forestier, urmând ca aceasta să fie retrocedată de către Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar vechilor proprietari. Din acesta o suprafaţă de 1,60 hectare ar fi trebuit să-i revină Anei Paica, dar, sub diverse pretexte, reprezentanţii Comisiei au refuzat împroprietărirea femeii. Abia acum, după şase ani de amânări şi minciuni i s-a promis că va primi pădurea moştenită de la bunicii săi.
“În urmă cu câteva zile am fost pe la Primăria din Târgu Lăpuş. Secretara mi-a spus să stau liniştită că totul se va rezolva şi că în zilele astea o să vină inginerul din cadrul Primăriei şi mă va pune în posesie. Acuma ştiu eu ce vor face? Vor veni sau nu, habar nu am. În ultimii şase ani, am auzit mereu poveşti din astea. Cert este că, încet-încet, cei care sunt acum proprietari pe respectiva parcelă de pădure, care ar trebui să fie a mea, taie lemne după bunul lor plac. Dacă vreodată cineva mi le va plăti, în cazul în care voi reuşi, în cele din urmă, să intru în posesia terenului, rămâne de văzut”, ne-a declarat Ana Paica.
Trei, Doamne şi toţi trei
Ana Paica se adresează instanţei de judecată pentru prima dată în anul 2003 şi obţine, de altfel, câştig de cauză chiar în acel an. Astfel că, în şedinţa publică din 14.01.2003, Ana Paica devine, cel puţin teoretic, proprietara unor suprafeţe de 4,34 şi 3,39 hectare teren agricol. Cum sentinţa era dată cu titlu executoriu, femeia a plătit şi suma de 115 lei reprezentând contravaloarea executării acesteia. Cu toate acestea, nici un executor judecătoresc nu a catadicsit să o pună în aplicare, iar femeia a rămas pe mai departe fără pământ.
Ana Paica nu renunţă şi face o nouă plângere. De această dată către Tribunalul Maramureş. Câştigă iar procesul, obţinând o nouă hotărâre judecătorească în favoarea sa, tot cu titlu executoriu. Plăteşte iar banii necesari executării sentinţei, însă tot fără nici un rezultat.
“Din moment ce am plătit pentru a doua oară taxa aceea, am aşteptat să vină executorul să mă pună în posesie. Dar nici vorbă să se sinchisească cineva, aşa că am mai făcut încă o plângere instanţei. De această dată a treia. Am câştigat iar şi bineînţeles că am plătit din nou banii pentru executor, dar nici de această dată nu a venit. Acum am trei sentinţe judecătoreşti definitive, doar pământ nu am”, ne-a declarat Ana Paica.
La sfârşitul lunii octombrie 2008, femeia a primit de la Primăria Târgu Lăpuş o notă prin care i se comunică următoarele: “La cererea dumneavoastră înregistrată la Primăria Tg. Lăpuş cu numărul de mai sus (8690/ 30.10.2008) vă comunicăm următoarele:
- punerile în posesie cu teren agricol solicitate conform sentinţelor civile nu pot fi puse în aplicare, deoarece pe terenurile revendicate există eliberate titluri de proprietate în favoarea altor persoane;
- sentinţele dumneavoastră nu dispun modificarea titlurilor de proprietate şi din această cauză nu pot fi puse în aplicare.
Pentru rezolvarea favorabilă a cererii dumneavoastră trebuie să vă adresaţi instanţei de judecată pentru a anula şi modifica titlurile de proprietate ale persoanelor care vă deţin terenurile respective.”
“Nu ştiu cum să fac. Să mă adresez iar instanţei? La ce bun, atâta timp cât nimeni nu ia în seamă sentinţele judecătoreşti? Sau primarul din Târgu Lăpuş este mai presus de lege şi de ceea ce hotărăşte instanţa?”, a mai adăugat Ana Paica.
 Pupicii instanţei
Totuşi, pentru ca Ana Paica să nu fie supărată pentru că nimeni nu catadicseşte să o pună în posesie cu terenul care îi aparţine de drept, în Şedinţa publică din 06.11.2007, Instanţa de Judecată a Judecătoriei Târgu Lăpuş îi face acesteia o “surpriză”. Astfel că, odată cu Hotărârea prin care obligă Comisia Locală Târgu Lăpuş să procedeze la punerea în posesie a reclamantei în baza Sentinţei civile nr. 2/14.01.03 pronunţată în Dosarul nr. 782/02 cu privire la terenurile situate în locurile “La Mlaştină”, “În dealul Glodului” şi “La Prisacă”, respinge cererea vizând obligarea Comisiei Locale la punerea în posesie cu privire la terenul situat în locul numit “La Moară”, respinge cererea vizând obligarea primarului localităţii Târgu Lăpuş la plata unor daune cominatorii şi respinge cererea vizând obligarea Comisiei Judeţene la eliberarea titlului de proprietate. Dar, atenţie! Îi transmite Anei Paica… PUPICI!!!
Da, aţi citit bine! Grefierul Maria – Zenovia Papp scrie în această Hotărâre, cu mânuţa ei dreaptă, sau stângă, “şi eu te pup!” Unde? Asta nu mai scrie, de aceea rămâne la aprecierea fiecăruia locul în care preferă să simtă pupicii funcţionarului plătit din bani publici, care nu are nimic mai bun de făcut în timpul şedinţelor de judecată decât să butoneze tastatura calculatorului şi pentru a vorbi pe Messenger.
Dar, lăsând gluma la o parte, nu putem să nu ne întrebăm în ce măsură poate fi luată în serios o hotărâre judecătorească, atâta timp cât avem şansa să ne trezim cu răspunsuri de genul “stai liniştit, nu sunt însărcinată!”, “vreau acasă, mi-a murit pisica” şi, de ce nu, “o fac în grup, 50 lei/oră, 10% reducere pentru studenţi”?
Halal justiţie, domnilor! Şi, mai ales, halal responsabilitate din partea celor care sunt puşi să ne apere şi să ne respecte drepturile! Care drepturi?
|
|
