|
 Traian Băsescu este, fără doar şi poate, un om politic care ştie ce vrea şi mai ales ce poate. Acest lucru nu constituie o noutate pentru nimeni. Face ce vrea în PD-L şi nu numai, iar acest lucru deranjează. Mulţi vor capul lui Băsescu, dar de la a vrea şi până la a putea pune mâna pe el este o cale lungă. Este un om politic bătăios, neiertător cu cei care l-au călcat pe bătături, un politician temut şi care deocamdată, la nivel de preşedinţie nu are rival. Săptămânalul “Necenzurat” începe astăzi o serie de articole despre şeful statului, mai exact despre un aşa-zis proiect de lichidare a lui. Un politician de care, după cum vom vedea mai jos, s-au săturat cam mulţi, mai ales că după urcarea sa la putere, multe dosare au început a fi scoase de la naftalină. (D.H)
“Luaţi mâna de pe controlul politic al ţării!”
Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al preşedintelui cu adresă directă către Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei roşii, a oportuniştilor şi foştilor nomenclaturişti, s-a constituit în cadrul Marelui Jaf Naţional care a debutat sub patronajul lui Iliescu şi Roman şi care a continuat neîncetat vreme de aproape două decenii. Traian Băsescu a intrat într-un conflict ireconciliabil cu membrii acestei grupări “care se bate cu instituţiile statului democratic în încercarea de a-şi menţine dominaţia pe care a avut-o timp de 15 ani, oameni care controlează discreţionar viaţa economică şi viaţa politică”. În acest mesaj public, Traian Băsescu definea practic criza structurală a României. Totodată, Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, precum şi membrii Guvernului din 1990, implicaţi în dosarul “Mineriada ‘90”, sunt la un pas de trimiterea în judecată în urma administrării unor noi probe. Alături de aceştia, toţi magnaţii României, ale căror dosare au fost reevaluate după urcarea la putere a lui Traian Băsescu, riscă pierderea averilor şi ani buni după gratii. În actualul război al puterii din România, lui Ion Iliescu şi lui Petre Roman li se impută fapte care le pot atrage condamnarea pe viaţă. Fostul şef al ţării pe vremea celebrei descinderi a minerilor din ‘90, Ion Iliescu, este acuzat de comiterea a 13 infracţiuni grave, printre care genocid, subminarea puterii de stat şi a economiei naţionale, riscând închisoarea pe viaţă. Pentru aceleaşi fapte, Ceauşescu a fost executat. Iliescu, Roman, Măgureanu şi toţi ceilalţi au un motiv în plus să încerce debarcarea lui Băsescu, acum când instrumentarea dosarelor evenimentelor din decembrie 1989 şi ale Mineriadei din 1990 se apropie de finalizare.
Replica Oligarhiei
Coaliţia reţelelor subterane s-a constituit rapid, contra unui fost membru al familiei care a hotărât să rupă angajamentele tacite cu interesele grupului, asumându-şi un angajament total cu interesele poporului. Asaltul Oligarhiei a culminat prin lansarea unei adevărate lovituri de stat îndreptate împotriva preşedintelui, suspendarea nefiind decât o etapă a operaţiunii. Puciul celor 322, marionete ale mini-parlamentului privat al Oligarhiei, dezvăluie faptul că “democraţia originală” (impostoare) lansată de Ion Iliescu şi-a epuizat resursele. Democratura şi-a demonstrat adevărata faţă. Pentru a-şi asigura victoria împotriva lui Băsescu s-au luat (şi se mai iau încă) tot felul de măsuri care sfidează atât legile, cât şi elementarul bun-simţ. Legea referendumului, de exemplu, a fost astfel modificată încât permite demiterea preşedintelui cu majoritatea votanţilor (art. 10), dar (art. 5) a fost modificat astfel încât referendumul să fie invalidat, în caz că preşedintele câştigă, dacă nu “participă majoritatea celor înscrişi pe listele electorale”. S-a creat un dublu standard fără precedent în istoria juridică a României, ceea ce arată că fărădelegea a ajuns stăpână în Parlamentul celor 322. Sistemul politic din România a intrat într-o gravă criză de legitimitate, care începe cu legitimitatea instituţiei Parlamentului, devenită redută a pseudo-politicienilor arondaţi grupurilor de interese transpartinice. Conceptul de partid şi-a pierdut orice sens. Au ieşit la iveală alianţe incredibile între grupări care şi-au clamat ani de zile adversitatea. UDMR şi PRM se află pe aceeaşi listă. PNL-ul, care se proclama în alegerile trecute drept ireductibilul adversar al PSD-ului, a bătut palma cu “duşmanul”. Minorităţile României oligarhice şi etnice au ajuns, pe faţă, dominante. Se lămuresc acum lucruri care erau ascunse sub pătura deasă a minciunii şi dezinformării. Se împart apele!
 UDMR, creaţia lui Iliescu
UDMR-ul a fost dintotdeauna aripa maghiară a FSN – FDSN – PDSR - PSD, tot astfel cum PRM-ul a fost dintotdeauna o anexă a aceluiaşi nucleu dominat şi controlat de Ion Iliescu. Adevăratul fondator al UDMR-ului a fost Iliescu, baza organizaţiei fiind stabilită încă din primul “document” al Frontului, în care Iliescu anunţa drepturi speciale pentru minoritatea maghiară. PRM-ul a fost practic fondat de către Petre Roman şi Andrei Pleşu, cel care a oferit logistica lansării revistei “România Mare”, din fondurile Ministerului Culturii. Revista condusă de cuplul Vadim – Barbu avea un singur obiectiv iniţial – nimicirea oricărei grupări opozabile Frontului condus de Ion Ilici Iliescu. Din revista creată în urma aprobării acordate de Petre Roman s-a clădit Partidul. Pe fond PRM-ul nici nu este un partid în adevăratul sens al cuvântului, ca şi UDMR-ul, care este, de fapt, un ONG cu un singur obiect de activitate – opoziţia faţă de instituţia Statului Român. PRM-ul este mai degrabă o asociaţie de locatari ai “sentimentului românesc”, cuplaţi la viziunea excentrică şi definită de umorile personale a unui singur personaj, care s-a dovedit a fi, la rândul său, nimic altceva decât extensia politică a “cârpei caghebiste” Ion Iliescu. Grupul revistei “România Mare” şi-a asumat explicit atacarea şi desfiinţarea grobiană a oricărei forme de Opoziţie politică faţă de FSN. Ulterior Alianţa Civică, moşită de Mihnea Berindei, agent cu acte în regulă, a preluat aceeaşi misiune - fărâmiţarea oricărei forme de agregare ideologică venită dinspre moştenitorii “partidelor istorice”.
Colegiile invizibile
FSN-ul şi arhitecţii săi cu studii şi legături la Moscova au creat un curent anarhizant, un curent contraorganizaţional al mediului vieţii colective care a dus la formarea “subspaţiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspaţii, în timp, a determinat actualul “război subnaţional” dintre carteluri şi instituţiile statului naţional. Deriva instituţională de acum, lipsa de legitimitate a formelor de organizare politică pun în primejdie atât Statul, cât şi Naţiunea, ale cărei trăsături dominante sunt schimonosite şi falsificate de uzurpatorii Statului Român, contraelita care are ca ţintă demolarea efigiilor naţionale şi a reperelor identitare. “Structuri alternative” au format reţele ale “colegiilor invizibile”, create pentru a captura centrul puterii în România. Cadrele recrutate din zone periferiale au fost plasate în toate partidele, toate publicaţiile, în toate guvernele, reuşind să-şi adjudece în permanenţă accesul sau chiar controlul în instituţii cheie ale României, de la MAE la Preşedinţie, de la Guvern la Parlament şi, nu în ultimul rând, în “societatea civilă”.
Criza structurală a României
Lansarea cu putere în spaţiul public şi politica grupului de interese a realizat o mutaţie majoră, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Conform hărţii politice de azi a României, frontierele interne au fost străpunse. Guvernul care controlează teritoriul este format din persoane care se autoidentifică drept alogeni asociaţi cu o lumpenburghezie care maimuţăreşte boieria. Pârghiile statului au fost preluate şi folosite de carteluri şi mafii organizate într-o maşinărie a infracţiunilor, care au reuşit crearea unei baze a organizaţiilor negre ale societăţii româneşti. Patriciu este exponentul şi expresia unei forţe a răsturnării axei, o mişcare descendentă a traseului României – de la energia descătuşării din 1989 la cea a înrobirii totale de către exponenţii Noii Ordini Oligarhice. Lupta nu s-a încheiat. Referendumul este doar o etapă. Referendumul nu va schimba fondul problemelor cu care se confruntă România de azi. Războiul se va acutiza. Are loc o încercare, pe viaţă şi pe moarte, de conversie a puterii politice a statului - în putere financiar-politică a unui grup hegemonic, transpartinic şi vădit antinaţional. Obţinerea controlului României nu este o întreprindere particulară, privată, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. “Partida Oligarhiei” este susţinută prin mii de fire nevăzute, dar şi prin mişcări vizibile de către “arhitecţii” de la Moscova.
 Afacerea Kondiakov - GRU
Tot scandalul din ultima vreme din jurul numelui lui Kondiakov a fost deliberat împins pe o direcţie cât mai îndepărtată de misiunea reală a fostului ofiţer GRU. Kondiakov nu a venit la Bucureşti împreună cu Mihalkov, cum ar veni pe rezon cultural sau pentru a participa la Conventul Masonic. Generalul Kondiakov a venit să ia pulsul colegilor săi ofiţeri. Cea mai importantă întâlnire a cadrului GRU, nemenţionată de Preşedinte, s-a petrecut într-un restaurant din Bucureşti, sub ochii echipelor de filaj ale serviciilor româneşti. Kondiakov s-a întâlnit cu prietenul său bun, Generalul de corp de armată Gheorghe Carp. Generalul Carp a sesizat prezenţa echipelor de filaj şi i-a comunicat rusului poziţionarea acestora. Discuţia dintre cei doi a însemnat lansarea unui semnal către autorităţile române. Tăriceanu urmăreşte să ajungă la Moscova cu orice preţ, iar Moscova îi arată care este preţul pe care trebuie să îl plătească Statul Român. Moscova cere practic imunitate pentru oamenii săi din sistem, pentru cadrele pe care s-a sprijinit de-a lungul anilor.
Kondiakov Alexandr Vladimirovici s-a născut la 15 octombrie 1948, la Moscova. A terminat Institutul poligrafic, Facultatea de redactare şi activitate editorială. A ocupat funcţii de conducere în agenţia TASS, a Academiei de Ştiinţe a URSS în Comitetul organizaţiilor de tineret a URSS. A fost unul dintre fondatorii mişcării “Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, membru al Forumului mondial al luptei împotriva crimei organizate şi a terorismului, academician RAEN, membru al asociaţiilor europene şi internaţionale a consultanţilor politici.
NOVOCOM şi acapararea sectoarelor strategice
La sfârşitul anilor ’80 – începutul anilor ’90 reprezentanţi ai noii generaţii de caghebişti, care s-au unit, în anul 1991, în cadrul NOVOCOM, au fost iniţiatorii mişcării “Viitorii lideri ai Noului Mileniu”. Astăzi mulţi dintre ei ocupă poziţii strategice în conducerea economiei, în viaţa politică şi socială a Rusiei. Din anul 1999 NOVOCOM-ul se află în primele trei locuri ale celor mai importante companii ruse din domeniul consultanţei politice şi a business-PR-ului în rating-ul Centrului independent de sociologie ROMIR (Opinia societăţii ruse şi cercetarea pieţei). Firma oferă consultanţă atât administraţiei prezidenţiale a Rusiei, cât şi sateliţilor ori supuşilor Moscovei, printre aceştia numărându-se şi preşedintele Voronin. Kondiakov este nu doar consilier al preşedintelui Moldovei, ci şi director executiv al RIA Novosti. Experţii, specialiştii şi managerii NOVOCOM-ului au participat activ în elaborarea şi realizarea programelor pe termen lung, incluzând şi pe top-managerii lor, printre care sunt “Grupul Baltik”, “Aluminiul Siberiei”, “Motoarele Rabinskului” şi un şir întreg de mari firme ruseşti. În portofoliul de comenzi a NOVOCOM-ului exista elaborarea programelor de poziţionare a corporaţiilor străine în anumite regiuni ale Rusiei.
Preşedintele companiei NOVOCOM este Alexei Yuryevici Trubetkoi, unul dintre cei mai mari specialişti şi savanţi din Rusia contemporană în domeniul psihologiei politice, lobby-ului şi business consulting-ului. Alexei Yuryevici Trubetkoi (Alexei Kosmarov) – preşedintele companiei NOVOCOM - s-a născut la Moscova, la 13 august 1954. A terminat Facultatea de psihologie a Universităţii din Moscova “M.V. Lomonosov”. Cariera lui a început în Komsomol. Mai târziu a devenit preşedintele Comitetului Internaţional al Organizaţiilor de Tineret, organizaţie moştenitoare a Comitetului URSS al Organizaţiilor de Tineret. A fost fondatorul şi principalul participant în procesul de dezvoltare a ideologiilor şi a muncii de organizare pentru a pune bazele Mişcării pentru Reforme Democratice. De asemenea, este fondatorul şi preşedintele mişcării ruseşti “Viitorii lideri ai Noului Mileniu”. Specialiştii companiei au participat activ la crearea structurilor Mişcării Ruse pentru Reforme Democratice şi a Partidului Democratic al Rusiei, au fost creatorii mişcării “Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, au realizat programe de PR pentru partidele “Rusia, casa noastră”, KPFR, DPR, “Patria - întreaga Rusie”. Unul dintre marile proiecte politice ale NOVOCOM-ului a fost crearea partidului unit al Rusiei “RUSI”. Se înţelege cu uşurinţă din descrierea activităţilor şi competenţelor membrilor acestei instituţii că avem de-a face cu o “organizaţie de front”, de faţadă, a structurilor inteligente ruse, care au nevoie de o interfaţă civilă “respectabilă”.
 Legătura cu masoneria
În data de 28 septembrie 2002, la Moscova, a avut loc o adunare anuală a Marii Loji a Rusiei. În cadrul acesteia au fost aleşi: Mare Maestru – Dimitri Denisov şi Mare Secretar – Alexandr Kondiakov. La această întâlnire a participat şi Suveranul Mare Comandor C. Fred Kleinknecht. Deşi oficial venirea acestuia în Rusia a fost prezentată ca o vizită turistică, Consiliul Suprem al Rusiei a organizat în tăcere un program separat care cuprindea întâlniri semioficiale între Kleinknecht şi mai mulţi lideri guvernamentali şi culturali. Aceste întâlniri prezentau un mare potenţial pentru dezvoltarea Masoneriei Ruse. Printre participanţii ruşi la aceste întâlniri au fost şi Alexei Kosmarov, Prim Mare Comandor, Consiliul Suprem al Rusiei; George Dergachev, Locotenent Mare Comandor; Alexandr V. Kondiakov, Mare Ministru de Stat. Imediat după aşezarea sa într-o postură de vârf în cadrul masoneriei, Kondiakov a vizitat România, în 2003, pentru a sprijini candidatura lui E.O. Chirovici în funcţia de lider al masonilor români din Marea Lojă Naţională. La întâlnirea cu liderii Marii Loje Masonice din România, Kondiakov a declarat: “Sarcina noastră principală o reprezintă crearea noii elite a Rusiei”. “Aprinderea luminii” la Bucureşti de către Kondiakov a însemnat, nu doar la nivel ritualic, subordonarea faţă de Loja Rusiei.
|
|
